Hollywoodul e ca un liceu de fite – Zoey Dean

Am asteptat curioasa sa apara cartea asta in format de buzunar odata cu revista Bravo si aveam niste asteptari de la ea,ceva in genul – o tipa ajunge la Hollywood si gaseste un frumusel cu bani ca Johnny Depp,se destrabaleaza prin cluburi etc.

Rezumat: O poveste amuzantă şi surprinzătoare despre o tânără atrasă irezistibil de mirajul Hollywoodului – va reuşi ea să se impună ca un personaj remarcabil în această lume magică a triumfurilor trecătoare?
Taylor Henning are douăzeci şi patru de ani şi tocmai a primit jobul visurilor sale: asistentă la un important studio cinematografic. Răutăcioşi, colegii ei încep imediat s-o submineze, iar ea înţelege că zicala „Hollywoodul e ca un liceu de fiţe” este cum nu se poate mai adevărată. Însă la şcoală Taylor nu se pricepuse prea bine să-şi facă prieteni. Aşadar, cum ar putea acum să se descurce în lumea intrigilor?
Face cunoştinţă cu dezinvolta Quinn – o adolescentă de şaisprezece ani, fiica şefei sale – şi are o revelaţie: poate că această “regină a stupului de albine” o poate învăţa cum să răzbească în industria filmului. Quinn o ia sub aripa ei ocrotitoare şi, curând, Taylor înregistrează primele victorii împotriva principalei sale rivale, Kylie. Însă în momentul în care Quinn o sfătuieşte să-i fure iubitul lui Kylie, se întâmplă un lucru neprevăzut în scenariu: Taylor se îndrăgosteşte de el. Va reuşi ea să se comporte ca o fată rea, ca să obţină ce-şi doreşte?

Cum mi s-a parut mie?

Am zis mai sus ceva de niste asteptari. Nu,nu am gasit nimic de genul.

Trebuie sa recunosc,la inceput mi s-a parut plictisitoare si am renuntat,insa mi-am adus aminte ca nu toate cartile au un inceput care te prinde,asa c-am luat-o de la capat. Am gasit de data asta o poveste despre cum sa razbati in cariera,ce sa faci si mai ales ce sa nu faci. Mi-a placut ca nu a avut nici un pic de romantism (desi poate pe ici pe colo ar fi fost dragut) si mai ales mi-au placut personajele si situatiile in care era pusa Tylor.

Nu e o carte extraordinara,dar e buna in felul ei,fiindca te invata lectii de viata si e potrivita pentru cand vrei putina relaxare.

Lucas – Kevin Brooks

„Viaţa lui Caitlin se schimbă din momentul în care îl vede pe Lucas traversând strada într-o zi fierbinte de vară. Este cel mai ciudat şi mai frumos băiat pe care l-a văzut vreodată şi, când face cunoştinţă cu el, lumea ei parcă înfloreşte. Dar, pentru alţii, el ajunge repede un motiv de gelozie, prejudecăţi şi ură. Caitlin încearcă să înţeleagă nedreptăţile care pândesc din toate părţile până când îşi dă seama că trebuie să acţioneze aşa cum ştie că e corect.”

Povestea mea …

Sunt sigura ca fiecare a avut macar un moment in viata cand a vazut ceva si a simtit ca trebuie sa aiba acel lucru. Cu ”Lucas” m-am intalnit intr-o librarie,cand cascam ochii si m-a izbit ca o raza de soare intr-o oglinda: Jesse McCartney,unul din cantaretii mei preferati,pe coperta. Am luat-o frumusel de pe raft,m-am uitat pe verso si-am gasit descrierea de mai sus.

“Because some things are never meant to be anything more than a moment. And that was one of them.”

” Hmm,ce poate fi ? Alta poveste de dragoste siropoasa in care ce se poate intampla? Tipul l-o fi batut pe unul in clasa a 5 a.” Am spus cartea la loc,desi am ramas totusi cu acel sentiment ca trebuia s-o citesc. Peste cateva zile am simtit o nevoie acerba de o carte noua,asa ca m-am dus direct la librarie,sperand sa mai fie acolo.Si era,ma astepta linistita.

Cand am ajuns acasa,nici n-am vrut s-o incep,am zis s-o pastrez pentru o ocazie speciala,insa n-am rezistat mai mult de cateva ore.  As putea sa ma lungesc mult si bine,sa spun ce-a insemnat cartea asta pentru mine,de ce m-am ”lipit” asa de mult de personaje,dar o sa incerc sa fiu scurta: nu a fost deloc ce ma asteptam.

Lucas e un personaj enigmatic – nimeni nu stie de unde vine,cum il mai cheama,daca are familie.Traieste singur si e incredibil de puternic,sub aparenta inocenta.

Poate unul din motivele pentru care mi-a placut asa de mult cartea a fost faptul ca m-am regasit in Caitlin in cea mai mare parte. Felul cum gandea,ceea ce simtea si facea – parca eram eu,doar ca intrata in carte.In majoritatea timpului.

Povestirea e din perspectiva lui Cait,care incurajata de tatal sau,Johnny,care este scriitor,se hotaraste,desi stie ca poate n-o sa se simta mai bine dupa asta,sa se descarce.De asemenea,relatia dintre Cait si tatal sau,dupa moartea mamei,e emotionanta.

I-am admirat lui Cait puterea de-a nu se lua dupa prietena ei cea mai buna,Bill,care voia sa-si traiasca viata,vomitand dupa ce-a bagat in ea doua sticle de Vodka. Protagonista prefera sa se plimbe cu Deefer,catelul ei pe plaja decat sa faca ce facea domnisorica anterior prezentata.

Alt punct care m-a facut sa vreau sa citesc mai departe,era relatia dintre Cait si Dominic,fratele ei proaspat intors de la facultate,care se inhaitase cu Jamie si gasca lui de depravati ( daca e ceva ce-am urat in carte,ei sunt).

Am ajuns sa ma afund asa de tare in povestea lui Cait despre ea si Lucas incat eram si bucuroasa sa vad ce se intampla,dar si trista in acelasi timp,cu fiecare pagina pe care o parcurgeam , fiindca aveam sa termin cartea …

Impresia de final?

Daca va asteptati la giugiuleli,declaratii de dragoste,o tipa populara care ii desparte pe Cait si Lucas nu ati gasit cartea potrivita. In schimb,daca vreti o poveste de dragoste sincera si pura,una care-ti lasa un gol imens in suflet,Lucas e ce va trebuie.

Cand am ajuns la finalul cartii am inchis-o si-am exclamat: ” Nu trebuie sa se termine asa ! ” . La auzul vorbelor mele,mama,care stie ca uneori prefer sfarsiturile diferite decat cele obisnuite in carti sau filme imi zice: ” Credeam ca-ti place genul asta.” Iar eu : ” Da,dar nu cu Lucas si Cait”.

Cred c-ar fi trebuit sa va zic de ce il urau toti pe Lucas. Sau nu ? As putea,dar atunci v-as strica sansa de-a savura voi cartea.

Nu stiu daca ati inteles ceva din ce-am scris,insa pentru mine , Lucas a devenit o carte de suflet,pur si simplu am patruns in ea,eram ca o fantoma. Cu cartea asta,Kevin Brooks a facut o prima impresie excelenta si am de gand sa-i mai incerc cel putin una dintre creatii.

Serios, frate? aka Clisee cinematografice

In primul rand,vreau sa-i multumesc Cristei ( fana lui Zero tzac tzac )ca mi-a adus aminte cu posturile ei geniale , de clasicele clisee.

Asaaa,deci …

Intre ura si iubire e o linie subtire!

Pot spune ca asta e cliseul meu preferat. Mereu mi-a placut mini-razboiul ala de la inceput (=preludiu),cu fulgere,urlete si trambite,ca mai apoi cei doi protagonisti sa realizeze cat de atrasi sunt unul de altul si ca defapt se iubeau nespus inca din gradinita.

Sau , in aceeasi categorie,baiatul popular care isi bate joc de fata tocilara dar mai apoi traiesc cea mai puternica poveste de dragoste posibila ( ei,nu ca n-ar fi frumos )

Aproape mereu,dragostea cea mare si fara de care nu poti trai o intalnesti dand nas in nas cu persoana respectiva: fie la scoala,cand iti scapa cartile,fie pe strada,cand vorbiti amandoi la telefon …

Curiozitatea a omorat pisica!

Ah,iubitele mele filme horror! Fantome,zombie,ucigasi etc etc. Pana aici,nimic gresit. Insa cand sunt un grup si ajung in pericol si unul zice clar ”SA NU NE DESPARTIM”,ajung unul prin Africa si unul in Rusia.

Ce n-am inteles niciodata e de ce naiba,cand cineva aude un zgomot din bucatarie,spre exemplu,zice mereu ‘Alo?E cineva acolo?’ . SIIIIGUR,ca daca Chucky sau Freddy ( mon amour ) ar fi acolo,ti-ar raspunde : ” Da,scumpo,fac un sandwich,vrei?”

Mereu cand sunt intr-o casa,victimele fug la etaj si se incuie undeva. In mod normal,ar trebui sa iasa afara,nu sa se inchida intr-un dulap si sa-i lase casa ucigasului. Dar la frica,se intelege …

Imi place ca aproape in toate filmele,cand esti in pericol,nu-ti merge telefonul – ori din cauza furtunii,ori fiindca realizezi ca n-ai semnal.

Mereu,cand deschizi televizorul,dai peste o stire ce te afecteaza ingrozitor (gen,Godzilla a pus stapanire pe Fast-Food) sau in acel moment incepe actiunea.

Chu-cha

Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii si vor fi zambitori,de parca ati fi facut scoala de dans impreuna.

Nota: Stiu ca mai sunt O GRAMADA,dar astea-s alea care sar mereu in ochi. Eh,ca sa fim sinceri,cu ele sau fara ele,tot ne plac filmele .

Harry Potter – J.K. Rowling

Cred ca oricine a auzit cel putin odata in viata de aceasta serie.Ei bine,m-am gandit sa impartasesc si eu ce inseamna pentru mine.

„An invisible barrier separated him from the rest of the world. He was – he had always been a marked man.”(J.K. Rowling in Harry Potter and the Order of the Phoenix)

Cate ceva despre autoare si cartile sale …

Joanne „Jo” Rowling s-a nascut in  Yate, Gloucestershire, Anglia,pe 31 iulie 1965 .Autoarei i-a venit ideea pentru Harry Potter in timp ce calatorea cu trenul de la Manchester la Londra in 1990.Primul volum,HP si Piatra Filozofala a fost respins de 12 edituri inainte sa fie publicat (ceea ce demonstreaza ca daca nu ai succes din prima,nu inseamna ca nu poti reusi).<<Cărțile Harry Potter au primit de asemenea recunoaștere pentru interesul tinerilor pentru citit, într-o perioadă în care era considerat că tinerii abandonau cărțile în favoarea computerului și a televizorului, deși impactul seriilor asupra obiceiurilor copiilor a fost îndoielnic.>>

Cum a fost la mine …

Povestea mea cu Harry Potter a fost cam ironica. M-am intalnit prima data cu acest fenomen cand cineva mi-a dat jocul HP si Camera Secretelor. Auzisem vag de un Harry Potter dar nu stiam ce-i de capul lui. Am inceput sa joc si am ramas fascinata de background si de personaje,dar nu stiam povestea.

Am descoperit apoi filmele si stateam pironita cu ochii in televizor (si acum imi aduc aminte melodia de intro .. Ce alint pentru inima si urechile mele! ) si m-am indragostit pe loc de soundrack,de personaje,de actorii care le interpretau,de atmosfera si de poveste.

Am mai urmarit inca odata toate filmele,dupa ce-am terminat de savurat volumele si am realizat abia atunci cat de superb au fost ecranizate si ca s-a respectat in mare parte tot ceea ce a fost scris. Alegerea personajelor a fost fantastica,apropo,decorurile incredibile .. Ce mai ?! Imi venea sa intru prin ecran.

Intr-un final,m-am apucat si de carti.La inceput am strambat din nas la copertile acelea copilaresti,am ajuns sa-mi dau seama ca altele mai perfecte nici ca se puteau crea!

Pana sa patrung in adevaratul univers imaginat de JK Rowling nici nu-mi imaginam c-as putea ajunge devorata de poveste. Defapt,nu e o poveste,e mult mai mult decat atat: e o lume !

Ador asa de mult aceasta serie din mai multe motive si pot spune cu mana pe inima ca e perfecta:

• este atat de atragator,intrigant si super modul in care scrie J.K!
• iubesc ca nu stiam niciodata,dar niciodata la ce sa ma astept si mai ales,iubesc finalurile cartilor.
• pffff,caracterele? M-A-G-N-I-F-I-C-E !! , sunt create asa de misto incat nu ai cum sa nu te lipesti de ele in secunda doi …
• Hogwarts-ul in sine – cat timp n-am visat (si inca visez) sa ma duc pe Aleea Diagon,sa ma urc in Express si sa ajung la scoala,sa-l vad pe Draco zilnic si sa fiu sortata la Cercetasi ..Aproape imi vine sa plang cand ma gandesc ca nu e real 🙂
• secretele si misterele ascunse ale fiecarui personaj si ale fiecarei intamplari; pur si simplu fara cuvinte.

Poate vi se pare sec si fara nici o esenta ce-am zis pana aici,insa nu pot exprima tot ce inseamna Harry Potter pentru mine. M-a invatat lectii importante de viata,mai ales in ultima carte,Talismanele Mortii,cand am descoperit adevarata povara a lui Severus Snape si brusc l-am iubit pentru tot ce-a facut .

Personajul preferat …

Sirius Black. Pur si simplu , cand citeam pasajele despre el,James si Lupin in tinerete,mi-as fi dorit cu atata ardoare sa fiu acolo,cu ei. Sirius e curajos,puternic,istet,un prieten adevarat si loial si mai ales l-am indragit asa mult fiindca lui ii pasa cu adevarat de Harry. Mi-a mai placut ca a fost descris drept un rebel si ca si-a respectat mereu principiile.

Am indragit extrem de mult cvartetul format din Sirius Black,James Potter, Remus Lupin, si Peter Pettigrew.

(sursa: http://browse.deviantart.com/?qh=&section=&global=1&q=the+marauders… )

Mi-as fi dorit …

• dupa cum spuneam,sa fie totul real (cu exceptia lui Voldemort)
• sa existe Vajhat – as fi campioana 🙂
• sa ma pot plimba pe domeniul Hogwarts-ului si sa iau parte la ore

Impresia de final …

Siti cum se spune,atunci cand te indragostesti,nu mai observi nici un defect.Asa am patit si eu pentru ca nu pot gasi nici un cusur cartilor. Fiecare capitol e fantastic,fiecare situatie e plina de mister si actiune,fiecare deznodamant te lasa cu gura cascata. Odata ce-am pus mana pe volume,nu le-am mai putut lasa. Poate ca exagerez ,din prea multa iubire,dar seria asta e S-P-L-E-N-D-I-D-A!! Multumim lui J.K. Rowling pentru ca ne-a dat ocazia sa intram si noi in lumea asta magnifica.

„You can exist without your soul, you know, as long as your brain and heart are still working. But you’ll have no sense of self anymore, no memory, no….anything. There’s no chance at all of recovery. You’ll just exist. As an empty shell.”(Remus Lupin in Harry Potter and the Prisoner of Azkaban)

Iti amintesti cum a fost prima oara? – Jenny Colgan

Scurta descriere:

„Nu poti da timpul inapoi. Sau poti?!
Pe cand prietena ei cea mai buna taie tortul miresei, Flora – treizeci si doi de ani si o groaza de indoieli – inchide ochii si-si spune in gand: „As vrea sa mai am iar saisprezece ani”. Ca prin minune, dorinta i se implineste, iar fata are parte de socul vietii ei: se trezeste adolescenta, intr-o lume care joaca dupa alte reguli si unde experienta varstei adulte nu-i e de nici un folos: e aceeasi tipa uncool si nepopulara cum a fost si prima oara. Dar lucrurile se schimba cand se indragosteste de un tip absolut admirabil.
Ti-ai dorit vreodata sa te intorci in timp? Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se-ntample!”

Cum mi s-a parut mie?

Cartea aceasta iarasi am vazut-o ratacita pe raftul unei colege si mi s-a parut interesant titlul,asa ca am inceput s-o rasfoiesc. Ma enerva extrem de tare Flora la inceput (nu stiu de ce,poate din cauza atitudinii).

Ce sa zic,nu m-a dat peste cap cartea asta,nici nu mi-a placut in mod special asa ca am si uitat de ea (mi-am adus aminte cand am facut recenzia pentru ‘‘Parfumul Iubirii”). A fost insa interesant sa citesc ce se intampla dupa ce Flora se reintoarce la varsta adolescentei si interactioneaza cu oamenii – mai ales cu baietii. Mi-au placut si replicile si fazele comice si mai ales,momentul culminant,cand Flora afla daca ramane adolescenta sau se intoarce la varsta ei adevarata ( si ce trebuie sa faca pentru asta,fix la nunta prietenei sale ).

E o carte potrivita daca vrei sa te relaxezi sau sa-ti ocupi timpul cu altceva decat,spre exemplu,invatat. Mi-a adus aminte de filmul ”13 going on 30”,doar ca subiectul e inversat.

Nu pierdeti nimic daca nu citit cartea asta,insa daca va cade moca in mana si n-aveti ce face,go for it !

Parfumul Iubirii ( Cvartetul Mireselor ) – Nora Roberts

Titlu: Parfumul Iubirii

Autor: Nora Roberts

Editura:LITERA INTERNATIONAL

Aparent,viata Emmei e perfecta – are o viata amoroasa infloritoare,are o slujba care ii permite sa faca exact ceea ce-i place cel mai mult si niste prietene grozave. Nici de aratat Emma nu arata rau – e visul oricarui barbat si e mereu o raza de soare pentru oricine.

Fiind obisnuita cu romantismul alor ei,Emma viseaza si ea la o asemenea poveste de dragoste,insa tipul care-i cade cu tronc,Jack,nu e chiar genul potrivit pentru chestii romantice si nu mai are incredere in relatiile de durata.

Cum mi s-a parut mie?

Nu sunt fana genului ,insa daca mi se ofera ocazia de-a citi o carte din aceasta categorie,nu zic nu. Pe asta am primit-o la o revista si am strambat din nas la vederea titlului. Insa m-am asezat comod si-am deschis-o …

Ce mi-a placut:

• relatia de prietenie dintre cele patru fete,Emma,Mac,Laurel si Parker,care era super degajata si stransa.
• ciudat poate,dar a fost placut sa vezi ca Emma si-a construit o afacere.
• de Jack,de personalitatea lui,de felul cum arata si cum se comporta si mai ales de faptul ca era arhitect (nu stiu de ce ,dar in cartea asta m-au atras job-urile)

• relatia dintre Emma si Jack , tipul de relatie moderna,perfecta,intr-o casa perfecta – sunt amandoi doi copiii,dar in acelasi timp stiu sa se descurce si sa fie fericiti.
• cum au fost descrise meseriile celor patru fete – mi se pare foarte tare sa ai propria firma si sa lucrezi cu prietenele tale,in domenii diferite.

Ce nu mi-a placut:

• nu are intriga,nu se prea intampla nimic,doar vorbarie si visuri despre iubire.
• nu are vreun punct culminant.

Impresia de final?

Nu e o carte grozava,dar e o carte relaxanta,mai ales pentru fanii povestilor de dragoste de acest gen,fara altceva in carte. E genul de carte pe care o iei cu tine in geanta si o citesti pe plaja.

American Horror Story – Serial TV (2011)

Scurta descriere:

„Serialul urmareste povestea familiei Harmon: Ben, Vivien și fiica lor Violet, care se mută din Boston în Los Angeles după ce Vivien suferă un avort spontan și Ben are o aventură. Ei se mută într-un conac care a fost restaurat, fără să știe că este bântuit de foștii săi locuitori.

Casa „vine” cu Moira O’Hara, o menajeră, care, la bărbaţi apare într-o înfățișare tânără şi seducătoare, iar la  femei apare bătrână. În acest context, Ben şi Vivien încearcă să-și refacă mariajul și fiica lor  Violet, care suferă de depresie, găseşte confort în brațele lui Tate Langdon, unul dintre pacienţii noi a lui Ben. Lucrurile nu sunt însă atât de ușoare precum ar părea, fiindcă, la foarte scurt timp, fenomene bizare încep să le afecteze viața, iar vecina lor, Constance Langdon este singura care știe adevărul despre cele întâmplate în noua lor locuință. „ (sursa: cinemarx)

Cum mi s-a parut mie?

Eram in perioada ” un serial care sa merite,haaai,de ce nu gasesc un serial care sa merite?!” cand am dat peste American Horror Story. M-au atras titlul si posterul,dar nu am citit descrierea si i-am dat direct play. Ce a urmat?

Chiar si daca nu esti un fan al genului,serialul asta te prinde ! De ce ? Din cauza background-ului si a personajelor misterioase.
Sunt mult filme de groaza,insa toate facute dupa acelasi tipar care a devenit plictisitor.
American Horror Story e creepy si interesant si cu fiecare episod descoperi ceva nou despre personaje,ceea ce e un plus .
E ceva nou,te ia pe nepregatite,iti trece prin suflet,te cuprinde si te face sa vrei mai mult.
Tate e baza serialului,personalitatea lui ciudata te va face sa-i cazi in plasa . Si Constance la randul ei e sireata si plina de secrete,cu siguranta n-ai vrea sa iesi la un ceai cu ea 😀
Un serial ce merita vazut,chiar daca unii ar spune ca-ti pierzi timpul urmarindu-l.
IMDB-ul ii da nota 8.5,din partea mea are 10 si felicitari regizorilor si producatorilor !
Asa productii sa tot mai fie !

Asta a fost primul sezon,cel de-al doilea apare in toamna si e vorba despre o alta familie,chiar sunt curioasa.Sper sa nu ma dezamageasca.

PS: Daca nu v-a convins descrierea sau ce am spus eu,va zic ca e mai misto ”in miscare”. Iar daca sunteti fani ai genului,merita o incercare 😉 (mai nou fac si rime)

 

Amurg – Stephenie Meyer (vol1)

Titlu: Amurg

Autor: Stephenie Meyer

Apritie: 2007

Editura: RAO

Cum mi s-a parut mie?

Da,stiu ca a trecut foarte mult timp de cand cu mania Twilight,insa m-am gandit sa-mi spun si eu parerea despre asta. Daca filmele sunt destul de bune,haideti sa va zic de primul volum din serie.

In perioada in care se declansase febra vampirilor lui Stephenie Meyer,am avut si eu cateva prietene care respirau Twilight. Intr-un final,m-am decis si eu sa vad ce e asa grozav la carti de majoritatea nu le mai puteau lasa din mana.

Recunosc,autoarea a scris intr-un mod usor care te face fara sa vrei sa citesti mai departe. Nu trebuie sa mai zic despre ce e vorba -stiti cu totii. De ce sa mint si sa spun ca nu mi-a placut povestea? Da,mi-a placut si in acelasi timp am gasit personajele interesante.

Poate va intrebati ce cuplu prefer – Bella si Edward sau Bella si Jacob?

Raspuns: Bella si Jacob. De ce ? Pentru ca Jacob ii e si un prieten adevarat,se vedea de la inceput ca tine mult la ea,plus ca e sarmant si extrem de simpatic. Nu zic,Edward are si el farmecele lui,insa tot la Jacob raman.

Sunt multi care critica seria si le respect opiniile,insa eu n-o gasesc la fel de jalnica. E o poveste de dragoste intre un vampir si-o muritoare ( mi-a placut mult de Bella ) si se adauga praf de ”nu e totul roz”.

Ziceam ca mi-a placut de Bella. Toate personajele au acel ceva specific care te face sa-l indragesti,iar Bella avea exact simplitatea si personalitatea care trebuia ca sa fie Edward ala care straluceste 😀

Alice iarasi e personajul acela ”colorat” ( imi aminteste de Ariane din Ratacire de Lauren Kate )

Impresia de final?

Da,este o poveste de dragoste cu vampiri,dar nu duce lipsa si de ceva actiune (cum ar fi varcolacii,pana la urma cred ca sunt in team Jacob 😀 ). Nu e plictisitoare si e fainuta. Am citit numai primul volum,fiindca nu simteam nevoia acerba de-a vedea ce se intampla (asta o fi si din cauza c-am vazut filmele),insa mi-a placut.

„Când viaţa îţi oferă un vis care îţi întrece de departe orice aşteptări, nu e de bun-simţ să jeleşti atunci când se sfârşeşte.”

Chimie Perfecta – Simone Elkeles (vol 1)

OK,o sa incep prin a exclama: ”IN SFARSIT AM CITIT SI EU CARTEA ASTA!”.Voiam de mult timp sa pun mana pe ea,de cand o prietena si-a luat-o si-a zis ca-i grozava,iar mai apoi,pentru c-am citit descrierea si m-a atras subiectul.

O sa zic pe scurt despre ce e vorba:  se ia una bucata tipa blonda,perfecta,pe nume Brittany Ellis,cu o viata aparent perfecta,rezidenta in partea nordica a orasului si una bucata Alex Fuentes,opozant al sau,un latino boy fierbinte ce face parte dintr-o banda si care isi face veacul prin partea sudica,se adauga un gram de ‘nu te suport‘ si putin ‘pariez ca nu pui mana pe ea’.

“I’m losing control.”-Brittany
Mamacita, I’ve already lost it.”-Alex”

Impresia mea?

Mi-am setat de la inceput in creieras ca ” aceasta carte o sa fie super!” si nu m-a dezamagit nici macar putintel. Sunt surprinsa ca am citit 400 de pagini in cateva zile,fiindca am citit-o in format pdf si m-a surprins ca nu m-am plictisit.Din contra,cu fiecare pagina voiam mai mult si mai mult,nu ma mai saturam. Iar cand imi cade in maini (sau in calculator) o asemenea carte,imi vine sa iau avionul si sa ma duc sa imbratisez autorul.

Ma asteptam la o poveste tipica,fata populara,tipul rau,un pariu bla bla. Dar a fost mult mai mult decat asta. Am regasit povesti de viata,am gasit sentimente adevarate,sincere,loialitate,batai si durere. Am gasit si iubire,o iubire care are in cale diferentele sociale (care mie mi se par o tampenie) , ca si cum ai zice ca nu poti umbla cu cineva de pe strada X doar ca pentru ca nu poarta pene in par.

Cartea asta m-a surprins prin felul in care m-a captivat,prin esenta sa (nu ma asteptam sa fie asa ) . Am trait emotiile celor doi cand erau impreuna si emotiile lor cand erau separati – Brittany cu problemele din nord,Alex cu cele din sud. N-a fost o poveste din aceea superficiala,au iesit la iveala adevaruri dureroase.

Nu am sa descriu personajele,va las pe voi sa descoperiti asta si sa aveti acelasi sentiment ca si mine,dar am sa va spun doar c-o sa va indragostiti de cei doi protagonisti ,de trairile si de personalitatile lor. Si asta o sa fie foarte tare. Serios acum,cine nu s-ar indragosti de-un tip aratos,cu sange latino si de o blonda focoasa? Oricum,mi-a placut foarte mult cum autoarea a reusit sa le croiasca caracterele asa de bine.

Personajul preferat?

Incerc sa ma feresc din a spune , cand ma refer la un personaj dintr-o carte,ca cel principal e preferatul meu. Intr-adevar,Alex si Brittany au un loc de onoare sus de tot,insa eu am ramas c-o simpatie si compasiune pentru Paco,prietenul cel mai bun al lui Alex,un baiat care era maltratat de tatal sau si care si-a dat viata ca sa-l salveze pe su hermano del alma ( da,am inceput sa am o pasiune pentru tot ce tine de originea lui Alex).

“I understand the reasons behind his keeping a distance from a girl he cares about. Because the truth is, sometimes getting close to the fire does actually burn you.”

Impresie de final?

A fost grozav sa vad  o carte ce contine ambele perspective – si cea a lui Brit,si cea a lui Alex. Asa,am putut sa intru in mintea fiecaruia. Daca nu mi-a placut ceva? Da. Nu mi-a placut ca Brit nu intelegea ca Alex pur si simplu nu poate parasi Latino Blood,oricat de mult ar iubi-o,fara un glont in cap.

Va recomand cu drag cartea asta,e foarte tare si pasionala (si la bine,si la rau – o sa intelegeti voi ce vreau sa zic cand o sa cititi) si nu cred c-o sa regretati c-ati pus mana pe ea – eu una,sunt mandra c-am citit-o 🙂

A Clockwork Orange (1971)

Scurta descriere:

„In Anglia viitorului apropiat, o banda de tineri se distreaza in fiecare seara batand si violand victime fara ajutor. Alex, unul dintre baietii din banda, dezaproba o parte din cele intamplate, asa ca ai lui il abandoneaza in mainile politiei. Este incarcerat, dar pentru a-si reduce pedeapsa, este de acord cu un tip de tratament prin care ii este „spalat” creierul si astfel este schimbat – ajunge sa urasca violenta si tot ceea ce presupune ea. Insa dupa ce este eliberat, vechii sai prieteni il asteapta, iar revederea nu promite a fi prea placuta.” (sursa: cinemarx)

Cum mi s-a parut?

„Initiative comes to thems that wait. „

Un film nebun!Mi-a placut extrem de mult ideea povestii,Malcolm McDowell interpreteaza un Alex fara cusur. Felul lui de-a fi,sincer,nebun si poate incredibil pentru unii,pe mine m-a fermecat.

Desi e personajul rau,in Alex am vazut acea stralucire de geniu pe care si-o canaliza in domenii mai nesanatoase …

Asta e o capodopera pura – totul e creat asa incat sa rezulte ceva magnific,ceva ce n-ai sa uiti prea curand.

Despre filmul asta nu poti spune prea multe,trebuie sa-l vezi ca sa-l savurezi.Merita vazut!

Aveti aici si trailerul: